Close
Bucuresti, Sector 5, Str. Nicolae Manolescu nr. 10, Parter
+40 760 646 611
contact@holistic-mode.ro
Propolisul, străjerul stupului

Propolisul este o substanţă răşinoasă recoltată de pe muguri şi copaci de către albine şi transformată apoi de către acestea.  Substanţa răşinoasă este amestecată apoi cu secreţiile salivare ale albinelor şi aşa apare propolisul, mica minune a naturii care ne ajută să rămânem sănătoşi.

Produsele stupului au fost cunoscute şi folosite de către om din cele mai vechi timpuri. La început, ele erau preluate de la albinele sălbatice, iar mai târziu, prin creşterea albinelor, care a devenit o ocupaţie pe larg răspândită. Pe lângă calităţile alimentare, omul a descoperit în produsele apicole virtuţi tămăduitoare, apiterapia fiind la fel de veche ca medicina, utilizată în Egiptul antic, Grecia şi China. Prima civilizaţie care a utilizat apicultura este cea egipteană, înaintea anului 5000 î.C., aşa cum dovedesc desenele rupestre care înfăţişează utilizarea fumului pentru calmarea albinelor. Hipocrate, considerat „Părintele medicinei”, a folosit produsele apicole pentru tratarea artritei.

In aria de raspandire a Apis mellifera, propolisul a căpătat o multitudine de utilizări tradiţionale. Cuvântul propolis provine din limba greacă şi semnifică „în apărarea oraşului (sau a stupului)”. Această răşină produsă de albine (Apis mellifera L.) apare sub diferite forme fizice, culoarea putând varia de la ocru la roşu, brun, brun deschis sau verde, de consistenţă solidă, cu aspect de gumă elastică.

Compoziţia propolisului variază în funcţie de locaţia albinelor şi de plantele la care ele au acces. Astfel, propolisul din Europa diferă în compozitia chimică de cel de pe alte continente. Oamenii de ştiinţă au identificat peste 300 de compuşi în propolis, dintre care amintim: răşini, ceruri, uleiuri volatile, polen, glucide, aminoacizi, vitamine, enzime, fier, microelemente (cupru, zinc, mangan, cobalt), toate conducând la nenumarate acţiuni biologice şi efecte terapeutice cum ar fi: antimicrobiană, antibiotică, antifungică, antiinflamatoare, antioxidantă, anestezică, antitoxică, regeneratoare, cu o puternică acţiune bioactivă.

„Romania este una dintre puţinele ţări unde apiterapia a fost inclusă în pregătirea medicală de bază. Apiterapia este recunoscută ca având efecte pozitive în tratarea a peste 500 de afecţiuni, iar la Bucureşti există un centru medical pentru apiterapie, primul de acest fel deschis pe plan mondial. Propolisul, apreciat pentru calităţile sale deosebite, este folosit în cadrul Institutului de Cercetare + Dezvoltare pentru Apicultură la producerea extractului de propolis, acesta fiind recunoscut oficial ca medicament.” – Cristina Mateescu, doctor biochimist, cercetător ştiinţific principal şi director al Institutului Român de Cercetare-Dezvoltare pentru Apicultură.

Romania este şi una dintre primele ţări care au promovat cercetarea propolisului. Un studiu important a fost efectuat în două judeţe din vestul ţării, Arad şi Bihor, raportând caracteristicile chimice şi capacitatea antioxidantă a propolisului provenit din aceasta zonă. Studiile Adrianei Dărăban au evidenţiat faptul că propolisul are un conţinut ridicat de polifenoli, flavonoide (crizina şi kampferol) şi acizi fenolici (acid cafeic, acid ferulic) şi o capacitate antioxidantă importantă, cu valori mai mari ca cele raportate pentru propolisul provenit din China, Brazilia sau restul Europei. Aceste rezultate au condus la utilizarea propolisului în industria alimentară, cosmetică, şi farmaceutică, fiind o materie primă sigură şi eficientă pentru preparatele farmaceutice, cosmetice sau suplimente alimentare.

Propolisul a fost folosit în cadrul studiului, alături de miere, la prepararea unor produse cosmetice (creme şi geluri). Acestea au reprezentat un aspect estetic elegant, plăcut, o textură omogenă si cremoasă, cu un PH apropiat de cel al pielii. Caracteristicile organoleptice s-au menţinut constante şi dupa 10 zile de la preparare.

În urma unui tratament de 10 zile cu unguent cu gel având în compoziţie tinctură de propolis 5% asupra unor plăgi la nivelul tegumentului s-a constatat că suprafaţa acestora a scăzut cu 87%, producând vindecarea totală de 12 zile. Pe un alt eşantion tratat cu unguent Cicatrizin, suprafaţa plăgilor a scăzut cu 81,8% după 10 zile, 93,8% după 12 zile, iar vindecarea totală s-a produs după 13-14 zile de tratament.

Compoziţia complexă a tincturii de propolis folosită în gelurile studiate a condus la efecte antiinflamatoare semnificative. Arsurile tratate cu crema de propolis au avut un aspect mai puţin inflamat decât cele tratate cu produse farmaceutice specifice arsurilor, pacienţii beneficiind de o vindecare mai rapidă. Propolisul este, de asemenea, mai puţin costisitor, cu un potenţial alergenic relativ scazut, în acest caz mai puţin probabil să producă efecte secundare alergice.

În tratarea afecţiunilor reumatismale şi inflamatorii de altă origine, precum şi pentru îmbunătăţirea circulaţiei periferice a fost folosit gelul antiinflamator cu tinctură de propolis şi venin de albine. Acţiunea acestuia a fost determinată de principiile active care intră în compoziţia sa, fiecare cu efecte cunoscute asupra organismului uman: tinctura de propolis, tinctura de ardei iute, ulei volatil de pin şi venin de albine.

Un alt studiu în cadrul Universităţii de Stat din Moldova a condus la concluzia că, datorită compoziţiei chimice bogate în vitamine, microelemente şi aminoacizi, tinctura de propolis posedă proprietăţi stimulatoare asupra activităţii functionale a pancreasului endocrin prin tendinţa de normalizare a hormonilor, precum şi a cantităţii de glucoză în sânge. Tinctura de propolis pe fundalul diabetului experimental are efect benefic asupra stării generale a organismului, propolisul reprezentând o posibilă soluţie în ameliorarea dereglărilor metabolismului glucidic şi în apariţia complicaţiilor acestuia.

Iată câteva beneficii şi utilizări în care tinctura de propolis previne, vindecă sau ameliorează:

  • toate bolile interne infecţioase care duc la stări febrile se tratează cu 30 picături pe zi, amestecate cu o lingură de miere sau pe o bucată de pâine, cu 30 de minute înaintea mesei.
  • infecţiile gripale, are atât efect preventive, potenţând sistemul imunitar, cât şi curativ, datorită proprietăţilor sale antibacteriene şi antivirale;
  • in bronşită si boli respiratorii cu secreţii abundente, propolisul este un excelent antibiotic, care acţionează progresiv, inhibând dezvoltarea bacteriilor, refacând ţesuturile lezate de către acestea, favorizând eliminarea secreţiilor în exces de pe căile respiratorii;
  • candidoza orală care produce afte şi stomatite, propolisul se aplică sub formă de soluţie glicerinată în badijonări;
  • la menopauză, timp de un an, 10 picături zilnic;
  • în boala canceroasă, folosit intern, 30-50 de picături de tinctură administrate de 4 ori pe zi; propolisul împiedică dezvoltarea celulelor maligne, creşte capacitatea sistemului imunitar de a fagocita celule canceroase, ajută la restabilirea echilibrului organic al bolnavilor de cancer;
  • la inflamarea prostatei, zilnic 30 picături;
  • prevenirea fenomenelor de ateroscleroză cerebrală precum şi a accidentelor cerebrale;
  • la hipertensiune, zilnic 30 picături, până la vindecare;
  • la inflamarea rinichilor şi ficatului, zilnic de două ori câte 40 picături, puse într-un pahar cu 100 ml apă caldă, până la vindecare;
  • boli digestive precum gastrita şi ulcerul pot fi tratate cu succes cu ajutorul curelor cu propolis;
  • la dureri de stomac, se recomandă 50 picături tinctură de propolis în 100 ml apă, durerile dispărând rapid;
  • în cazul ulcerului de stomac sau enterite, zilnic 40 picaturi puse în 100 ml lapte cald, se bea pe stomacul gol;
  • în dibetul zaharat, tinctura de propolis poate avea efect în ambele tipuri de diabet (în cel insulino-dependent – de tip I – poate conduce la reducerea dozei de insulină, iar la diabetul de tip II poate produce o scădere a nivelului glicemiei);
  • la afecţiunile pielii, dacă pacientul suportă spirtul, locurile bolnave sunt frecate cu tinctură de propolis. Afecţiunile dispar repede (în cazul când spirtul nu este suportat, propolisul trebuie amestecat într-o cremă);
  • în cazul TBC pulmonar, de trei ori pe zi câte 30 picaturi intern, şi săptămânal, de două ori se fac inhalaţii cu 100 picături de tinctură de propolis la litru de apă fierbinte;
  • în bolile micotice la degete, locurile bolnave sunt unse cu tinctură de propolis;
  • la durerile de măsele, se pune o bucăţică de vată îmbibată cu tinctură de propolis (propolisul curat pus pe gingia dureroasă sau pe măseaua cariată alină durerea şi împiedică infecţia);
  • în afecţiuni ale cavităţii bucale, paradontoze, afte, cancer, într-un pahar mic (maxim 50 ml) se pun 1ml până la 5 ml de tinctură de propolis, minim 3 clătiri pe zi.

Picăturile de tinctură de propolis administrate intern vor fi amestecate cu o lingură de miere sau puse pe o bucată de pâine şi luate cu 30 de minute înaintea mesei.

Consumul din ce în ce mai mare de substanţe tonice sau fortifiante, tranchilizante, la care omul contemporan apelează cu usurinţă ca “să se simtă bine” (motiv pentru care aceste produse au primit denumirea de medicamente pentru confort psihic), creează un nou tip de poluare, mult mai periculoasă decât cea a mediului înconjurător, căci aceasta atacă direct fiinţa umană. Se atenţionează asupra faptului că medicamentele naturale şi cele de sinteză nu se exclud, ci se completează, dar trebuie apelat la ingredienţii de sinteză numai atunci cănd nu există remedii tradiţionale. Medicina de astăzi şi doctorul modern trebuie să se îndepărteze de spiritul pur prescripţionist, să nu mai apeleze doar la medicament şi să valorifice puterea naturii, a organismului şi a mediului. Numai astfel terapeutica modernă, aplicând şi valorificând succesele medicinii naturiste, va deveni o terapie integral a omului.

 

 

 

Add Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *