Close
Bucuresti, Sector 5, Str. Nicolae Manolescu nr. 10, Parter
+40 760 646 611
contact@holistic-mode.ro

“Aromaterapia creează miresme pentru gânduri.” – Joey Reiman

Aromele pot să ne stimuleze, să ne inspire şi să ne încânte. Pentru că simţul mirosului este legat atât de îndeaproape de memorie si emoţie, aromele şi puterea glandei pineale merg mână în mână. Mirosul poate declanşa amintiri şi emoţii puternice, ne poate duce înapoi în copilărie sau în alte tărâmuri. Prin alchimia miresmelor, aromele pot reface o experienţă totală de sentimente, imagini şi sunete.

Uleiurile esenţiale oferă un acces imediat la acest bagaj de amintiri şi emoţii, care reprezintă părţile mai profunde ale sinelui, ce ajung la suflet. Cuvântul “esenţă” poate să însemne atât “mireasmă”, cât şi “suflet”. În cazul uleiurilor esenţiale se foloseşte însăşi esenţa plantelor, nucleul şi spiritul lor.

Uleiurile esenţiale mai poartă denumirea şi de uleiuri eterice sau uleiuri volatile. Cuvântul “volatil”, din latinescul “volare”, înseamnă “a zbura”, ceea ce reprezintă, în esenţă, o conectare cu spiritul.

Înainte ca practica alchimiei în Europa să facă loc chimiei, medicul şi chimistul elveţian Theophrastus von Hohenheim (1493-1541) – Paracelsus – spunea că alchimia caută să facă remedii medicale, nu aur. – “History of Pharmacy”, Sonnedecker.

Plantele ne aduc la un fel de echilibru elemental. Rădăcinile lor sunt în sol (pământ); cresc spre cer (aer), sunt udate de ploaie (apă), transformă lumina soarelui (foc) în energia de care avem nevoie. Prin uleiurile esenţiale, ele ne aduc esenţa vieţii (spiritul), iar prin intermediul elementelor ne readuc în ritmul lumii naturale, într-o relaţie de simbioză cu tărâmul plantelor.

Istoria uleiurilor esenţiale se întrepătrunde cu istoria medicinei botanice. Plantele aromatice sub formă de uleiuri şi miresme au fost elemente ale practicilor religioase şi terapeutice în culturile timpurii din toată lumea.

Vechii egipteni foloseau ştiinţa aromelor pentru a obţine stări profunde de meditaţie şi pentru a purifica spiritul. Făcute din plante vindecătoare, multe dintre uleiurile parfumate aveau şi funcţia de remedii medicale.

Întotdeauna o marfă de preţ, tămâia era considerată parfumul zeilor şi era folosită în riturile din temple, dar şi ca bază pentru parfumuri. Deoarece uleiurile parfumate erau la mare pret, utilizarea lor a rămas restrânsă la casa regală şi la clasele sociale superioare. Adesea uleiurile erau ţinute în sticluţe rafinate făcute din jad, alabastru şi alte materiale preţioase, care erau atât funcţionale, cât şi frumoase. Unele dintre aceste flacoane au păstrat miresmele până cănd au fost deschise de arheologi, la mii de ani dupa ce fuseseră închise.

Asirienii apreciau plantele aromate atât pentru ritualurile religioase, cât şi pentru uz personal, babilonienii şi sumerienii preţuiau lemnul de cedru, chiparos, mirt şi pin pentru  zeităţile lor, iar mesopotamienii foloseau incantatii speciale la culesul plantelor. Lucrul cu plantele era considerat sacru şi in India. Dovezi arheologice din Valea Induslui arată că distilarea plantelor pentru obţinerea uleiurilor se practica în acea zonă încă din jurul anului 3000 î.Hr.

Plantele sunt parte integrantă şi din medicina traditională chineză, care datează din aproximativ 200 î.Hr. Vechii romani au preluat de la greci utilizarea plantelor în scopuri medicinale şi parfumerie, dar şi pentru parfumarea mediului – de la corp, haine şi case, la băi publice şi fântâni.

Până în secolul XX, parfumurile şi cosmeticele au ajuns să conţină în mare parte arome sintetice, mai ieftine şi mai uşor de produs. Chimistul francez Rene-Maurice Gattefosse a readus la viaţă folosirea uleiurilor esenţiale, în anii 1920. Văzând singur cât de rapid a fost efectul vindicător al uleiului de lavandă asupra unei arsuri pe propria piele, el şi-a dedicat restul carierei studiului uleiurilor esenţiale, iar descoperirea a denumit-o aromaterapie.

Cum funcţionează aromaterapia?

La baza aromaterapiei stau uleiurile esenţiale, cu puteri vindecătoare şi care sunt folosite prin inspiraţie, prin masarea pielii şi adaugarea în apa de baie sau prin ingerare. Masarea pielii cu ulei esenţial este cea mai eficientă, pacientul beneficiind atât de aroma plăcută a uleiurilor, cât şi de efectele pozitive ale masajului. Inhalarea uleiurilor esenţiale se face cu ajutorul unui difuzor de vapori de aburi sau pe o bucata de material pe care au fost adăugate câteva picături. Ingerarea uleiurilor esenţiale pe o linguriţa de miere sau adăugate în ceai se face numai sub supravegherea terapeutului.

Proprietăţile terapeutice ale uleiurilor esenţiale:

Efectul farmacologic deţinut de uleiurile esentiale se datorează compuşilor chimici pe care le au în mod natural în compoziţie. Prin aplicarea topică şi inhalare, aceştia ajung în sistemul circulator, sângele transportându-le la toate organele.

Efectele psihologice (emoţional şi spiritual) se datorează volatilităţii acestor compusi chimici care transmit informaţia la creier, având capacitatea de a influenţa starea de spirit, cogniţia şi comportamentul. Aromaterapia are efecte pe toate planurile, lucrând la nivel subtil şi spiritual.

Alegerea uleiurilor esenţiale potrivite este o provocare, însa studierea şi luarea în considerare a tuturor categoriilor creşte şansele celor mai potrivite alegeri. Când sunt alese uleiurile pentru proprietăţile terapeutice, se va ţine cont şi de efectele emoţional şi spiritual, în acest fel având adresabilitate ambelor planuri la fel de importante. Ingredientul cheie în aromaterapie este ascultarea intuiţiei.

Măsurile de precauţie în folosirea uleiurilor esenţiale: dupa efectuarea unui test de sensibilitate, pe piele se pot aplica numai uleiurile esenţiale pure din plante, neiritante, unele dintre ele diluate în uleiuri vegetale de masaj.

Proprietăţile uleiurilor esenţiale sunt multiple:

  • antiinfecţioase (antivirale, antimicotice, antiparazitare, antibacteriene);
  • antiinflamatorii, anti-histaminice, antispasmodice;
  • antialgice, analgezice, anastezice;
  • calmante, hipnotice şi anxiolitice;
  • antitoxice, antireumatismale, afrodisiace.

Masajul şi aromaterapia

Cu ajutorul uleiurilor esenţiale, masajul poate avea un puternic efect energizant sau calmant, în funcţie de aromele şi tehnicile folosite (mişcări rapide energizante sau mişcări lente relaxante).

Două tehnici de masaj cu uleiuri esenţiale sunt foarte cunoscute şi apreciate: VitaFlex şi Raindrop.

VitaFlex sau vitalitate prin reflexe îmbunătăţeşte rapid bunăstarea fizică şi emoţională prin aplicarea uleiurilor esenţiale pe punctele reflexe din tălpi sau palme.

Apărută în Tibet cu mii de ani în urmă, ea s-a făcut cunoscută în occident înaintea acupuncturii.

Atunci când vârful degetelor se conectează la anumite puncte reflexe (cca. 1500 de puncte VitaFlex pe tot corpul – cu uleiuri esenţiale se eliberează o sarcină electrică ce urmăreşte căile sistemului nervos până la locul în care există un blocaj cauzat de toxine, ţesuturi deteriorate sau lipsite de oxigen.

Raindrop este o tehnică practicată de multe secole pentru a asigura echilibrul şi armonia la nivelul organismului prin abordări energetice. O combinaţie între Vitaflex şi masajul terapeutic de-a lungul coloanei vertebrale, utilizează o sumă de 9 uleiuri esenţiale, “în picături de ploaie”, iar efectul se va obţine în profunzimea întregului corp. După terapie coloana vertebrală va fi din nou flexibilă, iar blocajele care provocau durere se retrag sau dispar complet. Acesta este doar unul dintre efectele benefice ale uleiurilor folosite în timpul masajului.

Indiferent de tehnica abordată, lucrul cu aromele ne poate ajuta să ne cercetăm sufletul, ne poate clarifica scopul şi ne pune în contact cu propria şi puternica noastră magie.