Close
Bucuresti, Sector 5, Str. Nicolae Manolescu nr. 10, Parter
+40 760 646 611
contact@holistic-mode.ro

“Ia aminte că bătaia inimii, curgerea sângelui prin vine, vindecarea rănilor, frumuseţea ochilor şi minunăţia alcătuirii trupului sunt făcute prin puterea si suflarea Focului cel Viu şi Veşnic care este în fiecare şi al cărui chip se arată în lumină. Dar nu uita că trupul este doar o fărâmă din puţinul care se vede…” – Zalmoxix – “Legile belagine”

Medicina energetică este o filozofie holistică. Ea ne învaţă să fim responsabili pentru crearea sănătăţii noastre. Dacă am participat la un anumit nivel la crearea bolilor, tot noi vom participa şi la vindecarea lor, simultan, pe toate planurile: emoţional, psihologic şi fizic.

Termenul „HOLISTICprovine de laHolos (greaca veche), care înseamnă „TOTUL. Deci, terapia holistică integrează totul în Sinele uman, amplificând percepţia vieţii, aducând calitate în relaţiile noastre, oferindu-ne posibilitatea de a trăi autentic şi sănătos. Deoarece terapiile holistice lucrează cu întreaga fiinţă umană, pentru vindecarea fiecărui sine uman este nevoie de răbdare, perseverenţă şi disciplină.

Vindecarea înseamnă adaptarea forţelor care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (energia celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare – Dumnezeu, prin corelarea structurii atomice a celulei cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conştiinţă care permite comuniunea cu divinitatea. Tratamentul medical rebranşează doar activitatea organelor din corp la natură. Există o legatură indestructibilă între suflet, minte, trup şi vindecare.

La noi în ţara, această legatură era cunoscuta încă din cele mai vechi timpuri, când oamenii credeau în zei (înainte de Iisus Hristos). Geto-dacii aveau o cultură şi o civilizaţie bine dezvoltate, în cadrul căreia medicina populară deţinea un loc de frunte, având ca precept de vindecare tratarea întregului, deci şi a sufletului. Zalmoxix, deopotrivă zeu, rege şi terapeut, considera „organismul în ansamblul său şi în interacţiunea cu sufletul / spiritul”. Mircea Eliade, cel mai mare filozof şi istoric al religiilor, în cartea sa „De la Zalmoxis la Gingis-Han” scria că este vorba de o sănătate conservată printr-o „metodă totală” în care sufletul are rol decisiv. Înainte de Platon, marele istoric grec Herodot spunea despre geţi că „trăiesc în credinţa nemuririi”. Ei tratau sufletul, din care se trăgeau atât cele rele, cât şi cele bune, cu descântece şi gânduri frumoase.

De-a lungul timpului, foarte mulţi terapeuţi din diferite locuri ale lumii, au tratat bolile având la bază legătura dintre suflet şi trup. Cu 1000 de ani în urmă, în Germania, călugăriţa terapeută Hildegard van Bingen avea convingerea că la vindecare participă corpul, sufletul, spiritul şi cosmosul, sufletul fiind purtătorul spiritului care se află în inimă, iar Dumnezeu fiind sursa de vindecare şi de energie a sufletului.

Înţelepţii orientali ilustrează foarte bine prin cuvinte cum, pornind de la un gând, poţi schimba un destin:

Semeni un gând – culegi o acţiune,

Semeni o acţiune – culegi un obicei,

Semeni un obicei – culegi un caracter,

Semeni un caracter – culegi un destin.

Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:

  1. Legea echivalentei : “Ce semeni, aia culegi.”;
  2. Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sau prin faptă se va întoarce la el.
  3. Ceea ce dă, aceea va primi: Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă minte, va fi minţit.
  4. Legea educării imaginaţiei:
  5. Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze.
  6. Omul poate chema boala prin teamă.

Boala este o atenţionare – ne semnalează că încălcăm armonia universală. Mai mult chiar, ne arată în ce mod şi în ce privinţă o facem. Ne oglindeşte defectele, ne pune faţă în faţă cu noi înşine; astfel trebuie să o acceptăm ca fiind o parte întunecată a noastră, mai apoi transformată, pentru a deveni mai buni. Boala nu reprezintă o înlănţuire, ci fereastra deschisă către libertate. Odată ce am trecut pragul, poarta încetează să mai existe pentru noi – o lăsăm undeva în urmă, nu ne mai interesează: boala nu-şi mai are rostul, este vindecată.

Pentru aceasta este nevoie să înţelegem că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care actionează ca otrăvuri sau ca tonice. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, eliminându-se rapid; dacă apare ura, toxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea asupra viitorului, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestine. Toate acestea trebuie eliminate. “Să nu apună soarele înainte de a-ţi trece mânia” – acestă însemnare biblică este o taină a sănătăţii. La polul opus, substanţele tonice sunt produse de bucurie, voioşie, afecţiune şi iubire.

Menirea terapiilor holistice şi complementare este de a cataliza procesul de pătrundere, lămurire şi prefacere interioară, de a direcţiona efortul lăuntric, de a-i da coerenţă şi focalizare. Rolul esenţial îl au însă tocmai acest efort şi angajarea plenară a pacientului / clientului, dorinţa lui intensă şi voinţa fermă, mobilizată activ şi susţinută de terapeut, de a se regăsi, aducând puritatea interioară necesară înţelegerii şi devenirii de sine, indispensabile pentru vindecarea oricărei boli. În absenţa lor este ca şi cum am avea un aparat electronic, dar nu am avea curent electric: aparatul (metoda terapeutică), oricât de sofisticat, este nefuncţional în lipsa curentului (voinţa şi energia dedicate clarificării şi preschimbării lăuntrice). Acest efort poate avea o eficienţă mult sporită, direcţionat fiind cu măiestrie de un remediu ales cu grijă, cât mai adecvat, cât mai apropiat de frecvenţa de vibraţie perturbată, individualizat pentru fiecare pacient, ţinând cont în primul rând de particularităţile fiecăruia şi abia în al doilea rând de patologia specifică.

Principiile terapiilor holistice şi complementare:

  • accent pus pe întreaga fiinţă, adică pe omul compus din fizic, mental, emoţional şi spiritual (noţiunea centrală este holismul = întreg, tot);
  • prevenirea bolii;
  • tratamente individualizate;
  • tratamente care vizează mai degrabă cauzele bolii decât simptomele ei;
  • tratamente concepute pentru a sprijini procesele naturale de vindecare ale organismului, autovindecarea.

Clasificări şi tehnici:

  • Tratamente naturale: tratamente care utilizează doar substanţe provenite din natura, cum ar fi suplimentele alimentare, fitoterapia, aromaterapia, apiterapia.
  • Tratamente manuale: bazate pe mişcările efectuate asupra uneia sau mai multor părţi ale corpului, precum reflexoterapia, presopunctura.
  • Tratamente energetice şi bioelectromagnetice: acele forme de terapie care folosesc câmpurile energetice (biocâmpurile), precum atingerea terapeutică, bioenergoterapia, magnetorezonanţa, cristaloterapia, etc.
  • Tratamente pe baza interacţiunii minte-corp: întăresc capacitatea mentală de a interveni pozitiv asupra funcţiilor fizice, precum psihoterapia, meditaţia, terapia prin credinţă, etc.

Tehnici şi terapii holistice şi complementare:

  • Apiterapie – tratarea celor mai diverse afecţiuni cu produse apicole naturale, fără prelucrare, sau cu extracte, combinaţii ale acestora ori cu medicamente apiterapice standard. Este o alternativă naturală de tratament, fundamentată ştiintific prin nenumarate studii şi experimente clinice. Produsele apicole au o mare paletă de proprietăţi biologice şi acţiuni farmacologice, benefice în menţinerea sănătăţii.
  • Aromaterapie ramura terapeuticii de inspiraţie naturistă ce urmăreste ameliorarea sau vindecarea diverselor boli, pe calea aromelor, a produşilor volatili şi odoranţi, extraşi din plante aromatice, produşi care se prezintă sub forma esenţelor naturale sau a uleiurilor volatile; ca tehnici de aplicare amintim VitaFlex şi Raindrop.
  • Bioenergoterapie – transmiterea unei cantităţi de energie de la organismul unui individ către organismul altui individ, în scopul ameliorării stării psihosomatice a celui de-al doilea. Transferul de bioenergie se realizează din aura terapeutului către persoana dezechilibrată.
  • Cristaloterapie – prin proprietăţile extraordinare ale cristalelor folosite în această practică se obţine echilibrarea energetică a corpului, ceea ce duce la eliminarea blocajelor care provocau boli. Cristalele sunt utilizate cu scopul de a calma emoţiile foarte puternice, pentru a rezolva problemele mentale, pentru a remedia diverse dezechilibre ale corpului şi a reda sănătatea. Cristalele restabilesc echilibrul organic, mental şi spiritual şi ajută la ridicarea nivelului de cunoaştere.
  • Fitoterapia – este o metodă terapeutică prin care se utilizează plantele medicinale în tratamentul diferitor boli. Fitoterapia orientală (ayurveda, medicina chineză) ne învaţă că, pe lângă compoziţia chimică a plantelor sunt importante şi calităţile subtile ale lor: există plante reci ori plante calde, plante tonice, reducătoare etc. Plantele conţin: antioxidanţi, flavonoide, taninuri, chinone, hormoni vegetali, saponozide, lipide, glucide, pectine, mucilagii, numeroase vitamine şi elemente minerale, proteine, acizi organici, lecitine etc., toate la un loc având efecte stabilite asupra organismului uman.
  • Gemoterapia – metoda bioterapică în care se utilizează extractele obţinute din ţesuturi vegetale embrionare proaspete: muguri, inflorescenţe, mlădiţe, radicele, scoarţa internă a rădăcinii, scoarţa de pe ramuri tinere, sevă sau seminţe.
  • Masaj terapeutic – se adresează simultan celor trei forţe din corp: trupul, sufletul şi mintea. În timpul unei şedinte de masaj sunt utilizate mai multe tehnici de masaj.
  • Presopuncura – forma de terapie fizică şi de echilibrare energetică a corpului uman, care completează reflexoterapia, prin aplicarea unei presiuni pe punctele de acupunctură sau alte puncte sau zone specifice de pe meridianele energetice.
  • Reflexoterapia – practicarea masării anumitor puncte ale picioarelor, mâinilor sau urechilor în scopul eliberării tensiunii şi tratării bolilor.
  • Terapiile spirituale vizează atât starea fizică şi psihică a omului, cât şi relaţia lui cu Divinitatea, readucându-l în climatul divin al începuturilor. Ele au la bază meditaţia care scoate la lumină partea spirituală a omului.

Avantajele terapiilor holistice şi complementare sunt accesibilitatea, posibilitatea completării medicinei convenţionale (ştiinta alopată), eficienţa ridicată în acuzele funcţionale şi, mai ales, absenţa ori intensitatea redusă a reacţiilor adverse, înţelegerea psihică şi apropierea de bolnav.

Uneori, simpla conştientizare perfect lucidă şi pătrunzătoare, alături de voinţa de transformare sunt suficiente pentru a elimina cauza subtilă şi, mai devreme sau mai târziu, şi manifestările periferice. Mai presus de toate se află însă credinţa nestrămutată în puterea vindecătoare care vine direct din miezul Divin al universului. Aceasta credinţă, atunci când este ardentă, ne pune în rezonanţă cu cea mai înaltă formă de energie, capabilă să înlăture orice perturbare, orice vibraţie joasă şi să producă o transformare radicală. Dată fiind această revoluţie interioară, lecţia de viaţă pe care o reprezintă boala nu-şi mai are rostul. Fostul bolnav a atins ţelul suprem, finalitatea oricărei forme autentice de terapie naturală; integrarea completă în armonia naturii, abandonarea oricăror preocupări şi porniri meschine, transformarea fiinţei egotice, ale cărei acţiuni erau inspirate de teamă, orgoliu ori ataşament, într-o unealtă conştientă a inteligenţei Divine, fericită să se topească prin fiecare gest şi prin fiecare respiraţie în armonia ultimă a lumii. Drept urmare, boala este eliminată, odată cu rădăcinile ei cele mai adânci. Toate acestea sunt făgaşe prin care energia supremă se revarsă fără stavile, dar numai pentru cei care au deschiderea – credinţa – de a o primi, pentru cei care aleg, cu lucidă responsabilitate, să urmeze fără rezerve rostul Universului, renunţănd la orice orgoliu, neîncredere, temere, inhibiţie, rezervă ori scepticism.

Starea de sănătate presupune armonie psihică, repercutată în armonia structurii energetice şi a celei fizice, alături de armonia cu întregul Univers şi de comunicarea liberă cu natura. Acestea sunt premisele împlinirii şi desăvârşirii fizice, energetice, emoţionale, afective, mentale şi spirituale – starea edenică, primordială. Felul în care dormim, vorbim, locuim, alimentele pe care consumăm, acţiunile, atitudinile, gândurile, sentimentele, emoţiile, oamenii care ne înconjoară şi relaţiile pe care le stabilim cu ei, modul de percepere a lumii în ansamblu sunt, aşadar, hotărâtoare pentru păstrarea nealterată a stării de sănătate.